COSTEL ZĂGAN
BLÂND CA O JUCĂRIE
Somnul păi somnul copiilor nu știu cum să vă spun
dar este sfânt este intangibil aș putea zice
cum este îngerul de pază pentru fiecare dintre noi
uite eu cred că și cuvintele au câte un înger vreau
să spun că ar cam trebui să avem grijă cum deschidem gura
cel plecat călător se numește iar cine se întoarce oaspete
al amintirii va fi de pildă eu încep să văd copilăria
prin ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă vreun copil
într-adevăr mă vede și pe mine sau vede numai jucării
mi-e somn cât de blând poți să fii Doamne
EREZIA FEMININĂ
femeia-i un zar
c-un număr infinit
de fețe
un zar aruncat
de Dumnezeu
