Nu m-am săturat de școală
Doamne nu m-am săturat
destul alții doar se scoală
să mă pună iar în pat
Doamne nu m-am săturat
drumul ăsta unde duce
nu-s femeie sunt bărbat
- haide urcă-te pe cruce -
Drumul ăsta unde duce
destul alții doar se scoală
să te-azvârle la răscruce
nu te-ai săturat de școală
Doamne nu te-ai săturat
să stingi becurile-n sat
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
vineri, 17 aprilie 2015
Ca şi o speranţă dusă
domnilor eu râd în rusă
câinele râde-n engleză
doar aşa de antiteză
O raţă râde în cehă
mai ceva decât o sfeclă
numai lupul în slovacă
râde mai rău ca o vacă
Şi un cui rănit în freză
râde de cheia franceză
vai de mama lor de boi
fac politică-n butoi
Şi o curcă foarte chioară
poftim râde la chitară
Costel Zăgan, CEZEISME II
Lumânare-s fără rost
întunericu-i prea mare
ard și-n zilele de post
și în nopți fără hotare
Întunericu-i prea mare
îs făcut parcă din ceară
și ghiont și dezmierdare
gingașă lumea să doară
Îs făcut oare din ceară
ard și-n zilele de post
într-un colț sfrijit de țară
lumânare-s fără rost
Întunericu-i prea mare
artă fără buzunare
Costel Zăgan, CEZ(E)ISME II
O ZI CÂT O POEZIE
Ziua clocotește-n sânge
noaptea clocotește-n piept
cerul Doamne iată plânge
parcă-n muzică direct
Ziua clocotește-n piept
noaptea plânge-n cuvânt
printre zile drumul drept
ocolește doar un gând
Ziua spumegă-n cuvânt
cerul Doamne iată plânge
dintre prost și înțelept
cine se trezește-n sânge
Ziua clocotește-n piept
ce naiba să mai aștept
Costel Zăgan, CEZE(E)ISME II
PREA NERUȘINATELE MELE TĂCERI Dragă Kitty nu mai suport nicio rană nu vreau să mai văd niciun rănit sau bolnav la naiba cu indiferența orică...
