COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, 2024

PREA NERUȘINATELE MELE TĂCERI

Dragă Kitty nu mai suport nicio rană

nu vreau să mai văd niciun rănit sau bolnav

la naiba cu indiferența oricărei instituții

mă doare prostia celor care ne conduc zâmbind spre iad

bisericile lumii sângerează de zile săptămâni luni întregi

în fiecare clipă pe crucea lui Hristos sângerează alt om

și nimeni dar absolut nimeni nu-i leagă rănile

Doamne unde-s oamenii de altădată

dacă

și ecoul intră-n pământ de rușine

 

CONSTELAȚIA IUBIRII, Editura Cervantes, București, 2026

COSTEL ZĂGAN

BLÂND CA O JUCĂRIE

Somnul păi somnul copiilor nu știu cum să vă spun

dar este sfânt este intangibil aș putea zice

cum este îngerul de pază pentru fiecare dintre noi

uite eu cred că și cuvintele au câte un înger vreau

să spun că ar cam trebui să avem grijă cum deschidem gura

cel plecat călător se numește iar cine se întoarce oaspete

al amintirii va fi de pildă eu încep să văd copilăria

prin ochii unui tată însă nu-mi dau seama dacă vreun copil

într-adevăr mă vede și pe mine sau vede numai jucării

mi-e somn cât de blând poți să fii Doamne

EREZIA FEMININĂ

femeia-i un zar

c-un număr infinit

de fețe

un zar aruncat

de Dumnezeu

INIȚIEREA ÎN IUBIRE, O.V. DE L.MILOSZ

 *** Orice simbol are o carne, orice vis o realitate.

INSOMNIEI CU DRAG

 După cea-am numărat

toate stelele

și

oile din sat

am trecut la femei

apoi la fete

la nume

am început să visez

și-am adormit buștean

cu

poezia pe buze

Costel Zăgan, FLORI(I)LE POEZIEI, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2020

ÎNTREBAREA ZILEI

Care-i ultima prostie din lume?

                                                      * Ultima prostie din lume-i chiar această întrebare!

                                          COSTEL ZĂGAN

SUBLIMA COMEDIE

 vineri, 17 aprilie 2015

Ca şi o speranţă dusă

domnilor eu râd în rusă
câinele râde-n engleză
doar aşa de antiteză

O raţă râde în cehă
mai ceva decât o sfeclă
numai lupul în slovacă
râde mai rău ca o vacă

Şi un cui rănit în freză
râde de cheia franceză
vai de mama lor de boi
fac politică-n butoi

Şi o curcă foarte chioară
poftim râde la chitară

Costel Zăgan, CEZEISME II

ANTOLOGIA AFORISMULUI ROMÂNESC CONTEMPORAN, 2016

Sunt plecat să bat câmpii. Revin imediat.

LUCIAN VELEA

ANTOINE DE SAINT-EXUPERY, CITADELA, 1948

 * Nu veți învinge niciodată căutând perfecțiunea. Căci ea este obiect de muzeu.

* Dar unde veți citi vreo demonstrație a viitorului?

* Dar eu vă spun că nu există nici înțelepciune, nici calcul, nici știință a apei, atunci când ea sfarmă ziduri și înghite orașe.

ȘTEFAN DORU DĂNCUȘ - ***

 ai văzut

ne-am rugat și am plâns Doamne

dar în zadar fostu-ne-a totul, cei șapte îngeri

și-au vărsat pe pământ cele șapte cupe ale mâniei Tale

acum iar vom avea coca cola, plăcinte, idei,

caroserii, statui, fascinații, mănăstiri, erori

acum iar l-ai obligat pe Sisif să-și proiecteze

în toți șarlatanii ritualul acela păgân

acum iar trebuie să ungem cu uleiuri frumos mirositoare

macaraua deceselor noastre

iar va trebui să suportăm să ne speli pe picioare

și să iertăm greșiților noștri

suntem haini Doamne

acum avem iar coloană vertebrală

 

PIERDUT

Între

muzeul satului natal

și

amintirile despre viitor

ale lui Nică

Costel Zăgan

CONSTANTIN NOICA, DEVENIREA ÎNTRU FIINȚĂ, 1981

Devenirea întru ființă exprimă relația hotărâtă (pozitivă sau negativă) dintre subiectul ce devine și predicatul în sânul căruia se petrece devenirea.

 Statul e unde sinuciderea pe îndelete a tuturora se numește viață.

FRIEDERICH NIETZSCHE, AȘA GRĂIT-A ZARATHUSTRA

FENOMENUL EMINESCU

 Dar ca și foclorul nostru, Eminescu este un fenomen originar.

CONSTANTIN NOICA

CUVÂNT?

 Cuvânt...vine de la conventus, adunare de oameni.

MIHAI EMINESCU

MIHAI EMINESCU:

 Nu noi suntem stăpâni ai limbii, ci limba e stăpânul nostru.

PUTEREA CA ABUZ

 Orice prisos de putere, care strică echilibrul, zboară în tangentă.

MIHAI EMINESCU

TUDOR ARGHEZI:

 E UNUL CARE NU MAI VREA SĂ MOARĂ!

POEZIA

Poezia-i verticala tăcerii

Costel Zăgan

MANIFESTUL ILUZIILOR PIERDUTE

 Istoria mea nu este despre mine

istoria mea nu este despre voi

istoria mea este despre poezie

o poezie de 13, 8 miliarde de ani

din păcate istoria-i analfabetă

și

reacționează doar la sângele martirilor

 altă iluzie pierdută

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

 FERESTROICA LUI DIO

Dio are o ferestră, adică o oră liberă. Cu toate că este mijlocul lunii martie, zăpada mai păteză destul de consistent cenuşiul închis al pământului, împiedicându-l să se zbicească şi să-şi înalţe vestitorii imaculaţi : ghioceii şi zambilele.

Ziua pare încremenită în cenuşiu : cerul este colindat numai de nori reci şi ameninţători. O atmosferă stresantă, aproape politică, ţine oamenii închişi în case şi-n singurătăţile lor amărâte.

Satul a ameţit cu ochii la cer. Găurile negre ale viitorului îşi plimbă umbrele gloduroase peste ziua întunecată. Oare ce mai urmează, Doamne ?

...............................................................................................................................................................................

Nu ne mai putem împotrivi, amintirile ne pulverizează sufletul în lucruri. Oare prin lacrimi îl voi putea recupera ?

O durere surdă îi străngea pieptul ca într-o menghină. Aşa că lui Dio lacrimile pur şi simplu i-au ţâşnit din ochi la vederea unui chiştoc de ţigară, răsărit dintre zăpezile care şi ele plângeau în hohote.

Zăpada plângea de primăvară, Dio de iarnă! Fiecare cu socoteala şi cu plânsul lui.

Îl revedea cu ochii înlăcrimaţi pe mezinul familiei urcat pe casă şi lopătând de zor zăpada adunată într-un strat gros de aproape un metru.

- Tigrule, facem mâine un grătar?

- Tată, păi mâine va fi o zi mare!

- Toate zilele sunt mari cu tine ! Şi totuşi trec atât de repede! Unde naiba se grăbesc aşa , ca nebunele!!!

- Tată, ia ma dă-o-ncolo de filosofie şi hai să ne bucurăm cât suntem împreună!

- Ai dreptate, Tigrule, dar nu pot uita că totuşi ceva mi te fură cu fiecare clipă care trece!

Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (109)