Ziua clocotește-n sânge
noaptea clocotește-n piept
cerul Doamne iată plânge
parcă-n muzică direct
Ziua clocotește-n piept
noaptea plânge-n cuvânt
printre zile drumul drept
ocolește doar un gând
Ziua spumegă-n cuvânt
cerul Doamne iată plânge
dintre prost și înțelept
cine se trezește-n sânge
Ziua clocotește-n piept
ce naiba să mai aștept
Costel Zăgan, CEZE(E)ISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu