Aud ploaia recitând din Bacovia
materia geme ca un galben corb
sunt singur eşti singur este singur
numai Dumnezeul toamnei e orb
Septembrie sticla de şampanie o agită
copacii Doamne au la gât felinare
violet și lacrimi și paradisul ca dinamită
trece poetul moartea se ridică-n picioare
Costel Zăgan, Poeme de-aprins focul (22 noiembrie 2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu