Milă mi-e de cei bogaţi
pot fi orice dar nu bărbaţi
căci şi bărbatul nu e oare
decât un fel de înscenare
Că pân-la urmă n-oi fi eu
un fel de miel ce se dă leu
în lumea asta ordinară
ce ne invită doar afară
Mânca-ţi-aş viaţa de român
păi măi ţigane eşti nebun
nu vezi că toată lume fuge
n-a rămas nimeni pe cruce
Și între plus şi minus infinit
numai golu-i parcă răstignit
Costel Zăgan, CEZEISME II
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu