O CREDINCIOASĂ CU ORA
Fiecare om este solidar cu propriul său trecut. Eu însă, având motivele mele, nu am nostalgia trecutului, chiar ultrapersonal fiind.
EU AM NOSTALGIA VIITORULUI.
Aceste consideraţii i-au fost provocate lui Dio după o anumită întâmplare văzută şi pusă pe tapet. Pentru clarificare, Dio reiterează faptele.
În articolul "Doamne, Tu nu ai nimic de spus ?", apărut în Jurnalul de B şi D, Dio relata următoarele :
Unei ţărănci, Mandiţa Ciotu, în vârstă de 87 de ani nu i se permitea să-şi are bucăţica de pământ ce-o avea pe lângă casă. Şi aceasta din urmă fiind ciuntită , ca şi propria-i viaţă, de vremi şi de nevoi.
O vecină mai tânără şi mai în putere,E.D, menţiona DIO, fiind autoarea unei asemenea fapte inumane. În final, Dio îşi punea respectiva întrebare.
Din cauză de acest articol, ciudat, nu din pricina adevărului, E.D, o persoană altfel respectabilă, i-a tot trimis lui Dio, prin diferiţi emisari, mai multe ameninţări. Aşa, pure şi simple! Oare ?
Stimabila (NENEA IANCU REDIVIVUS!) E.D PROBABIL CĂ NU A AUZIT ÎNCĂ DE DREPTUL LA OPINIE ŞI EXPRIMARE LIBERĂ ! Şi că acest drept este garantat prin Constituţie! Şi că oricâţi feciori o fi având, aceştia nu pot clinti adevărul nici măcar c-un milimetru!
Cât despre Dio, acesta simţea, vorba poetului, cum i se zburleşte câte-un fir de păr, pe ici, pe colo!
Şi-un ultim amănunt! E.D frecventează cultul penticostal. E treaba dumisale! Însă pentru o oră, ameninţa textual, va uita că-i pocăită (asta o fi însemnând că-i credincioasă?!)şi-i va arăta ea lui Dio...Ce? Că de minciuni esta sătulă lumea.Şi Dio!
Iar adevărul a fost : văzut, spus şi scris deja.
"Am zis!"
Costel Zăgan, DEŞERTUL DE CATIFEA (129)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu