O eclipsă de soare ai pe şoldul stâng iubito
mai implor tristeţea să nu râdă de mine
cu ochii scoşi liniştea rătăceşte prin sânge
Sânii tăi îmblânzesc amurgul a doua oară
abia mai respiri în abisul cicatrizat
doi îngeri îşi beau cafeaua plângând
între noi veşnicia se-ntinde ca un pat
poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe
Toate reacţiil
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu